Istoria

 

Pe o fîşie de şes , în valea rîului Căldăruşa, cu privirea aţintită spre pohoare, protejată din spate de o padure frumoasă, sînt aşezaţi Hâjdienenii – vechi sat de plugari, ai căror înaintaşi au descălecat pe aceste locuri cu mult timp înainte, transmiţînd celor ce au venit după ei, dragostea de glia stăbună, iureşul horelor, frumuseţea cîntecelor, cumsecădenia şi domolul grai moldovenesc.

Satul a fost înfiinţat, după toate probabilităţile, în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, însă documentar este pornit într-un act emis de Ieremia Movilă la 24 mai 1602, în care se menţionează că Hâjdienii de pe Dubovăţ au avut de suferit, fiind ars  în mai 1600 de coloana a patra a oştii lui Mihai Viteazu formată din haiducii lui Baba Novac care îşi stabiliseră tabară la Vasileuţi pe Prut, nu departe de tîrgul Ştefăneşti.

Satul este aşezat în partea centrală a raionului Glodeni, la latitudinea nordică de 47º 46 şi longitudinea estică de 25º 11 ,la o distanţă de 4 km de oraşul Glodeni, la 36 km de mun.Bălţi şi 190 km de oraşul Chişinău;
Suprafaţa totală a satului constituie 4235 ha.
Mahalalele satului poartă denumirea de Vasiliuţeni, Receni, Bălţeni, după originarii veniţi din alte localităţi rurale sau urbane.
Teritoriul satului este străbătut de şoseaua Bălţi-Glodeni-Cobani, constituind o arteră importantă pentru tranzitul mijloacelor de transport din localităţile din nord-est şi oraşul Bălţi spre punctul de trecere a punctului vamal Costeşti.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 3765 de oameni, dintre care 47.28% – bărbaţi și 52.72% – femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.22% – moldoveni, 0.80% – ucraineni, 0.24% – ruşi, 0.03% – găgăuzi, 0.05% – bulgari, 0.03% – evrei, 0.03% – polonezi, 0.53% – ţigani, 0.08% – alte etnii. În satul Hîjdieni au fost înregistrate 1345 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

În sat sînt şi activează :
– Liceul Teoretic Hîjdieni
– Instituţia preşcolară „Porumbiţa”
– Centru de sănătate
– Şcoala de arte
– Biblioteca publică
– Tabăra de odihnă „Andrieş”
– Biserica cu hramul „Acoperămîntul Maicii Domnului”
– Oficiul poştal
– SRL „Bogalecon- Moldova”
– CAP „Cîmpia Hîjdienilor”
– SRL „Teopog-Prim”
– întreprinderi Individuale –
– î.l. „Floarea Soarelui”
– Moară de grîu
– Moară pentru prelucrarea porumbului
– î.l. „Ilidarom”
– Monument al eroilor-consăteni căzuţi în MRAP
– Monument în memoria „consătenilor deportaţi”

Satul Hîjdieni este bogat în tradiţii şi obiceiuri, datini, şi anume :

– Rapsozi ai cîntecului popular;

– Meşteri populari;

– Meşteri bucătari;

– Colective artistice de amatori (în sat, L.T. şi şcoala de arte )

Tînăra generaţia şi cetăţenii întregii comunităţi sînt atraşi în diferite cercuri, colective artistice şi în promovarea meşteşugăritului popular.

În localitate activează  4 colective artistice de amatori ce pe parcursul a cîtorva ani poartă înaltul titlu onorific „model”.

Satul nostru se mîndreşte cu aceste colective şi anume:

– Corul cameral „Armonia”

– Grupul vocal „Crizantema”

– Formaţia folclorică „Cimbrişor”

– Taraful  „Raspozii Hîjdienilor”

Aceste colective sînt conduse de specialişti talentaţi, participanţii colectivelor sînt de diferite profesii şi vîrste şi participă la toate manifestaţiile culturale de masă cît în comunitate, raion , Republică şi peste hotarele ei.

Succesele colectivelor se pot argumenta prin pachetele de documente, diplome, CD-uri video şi audio, înregistrări la TV-Prim Glodeni,TV Republicană .

Un colţişor de rai, o oază de relaxare şi reverie este Tabăra de odihnă „ANDRIEŞ”, ce se află în gestiunea primăriei, amplasată la marginea de sat, la o distanţă de 167,5 km de or. Chişinău şi o distanţă de 7,5 km de or. Glodeni, într-un frumos colţişor al pădurii din localitate, pe un teren de 17 ha.

Satul se mîndreşte şi cu bunul nume al oamenilor săi, care, chiar şi locuind departe de el, mereu sunt cu sufletul acasă, la baştină. Iar dl. Orest Tărîţă este persoana căreia satul îi lasă un dor în urmă, i-ar acest dor s-a materializat într-o carte numită „Hîjdienii din stepa Bălţilor” – CARTEA DE VIZITĂ a HÎJDIENENILOR .